Bordeie triste-n humă,
Au înălțat cetăți,
Condite în culori!
Acum, dorm în ruine,
Celebrele palate!
Tirani, iubind regine,
Mai țin în oase pline,
Cununi de rău ori bine,
Ce par eternității,
Doar vise efemere!
Noi cei de azi, cu toții,
Ne ascuțim saboții,
Suind spre alte spații,
Să-nvingem gravitații,
Să tulburăm nisipuri,
Cu pământene tipuri!
Când toți vom fi-n palate,
Prin spații și prin stele,
Cu vise-n noi reglate,
Cu gene-n minți fidele.
Ce vom mai fi din toate,
Rămași..., eternitate?