Unduitoare și senină,
Izvor de viață, dulce râu,
Un zbor frenetic de albină.
Era mireasmă grea de tei,
Etern zglobie primăvară,
Când m-am aprins de dorul ei,
Ca să mă sting seară de seară.
Era un prag necunoscut,
Dar l-am trecut cu strășnicie,
Când din copilă am crescut,
Femeia, farmec-poezie.
Era frumoasă prea de tot,
Ca să dureze veșnicie,
Icoana ei în minte port,
În ochi o lacrimă târzie.