În prezente vremuri,
Iscate de oameni,
Streșini călătoare,
Curg în solul țării,
Ploaia germinării,
Pătimași de zboruri,
Fiii vremii noastre,
Trec sub ploi de astre!
Poezie de Constantin Obadă despre zborVisam..., că sunt, în vremuri ideale,
Unde nu-s nori, nici trăsnete-n furtună,
Visam..., că ceru-i o albastră vale,
Din care, luna stele-n basme-adună.
Visam..., că zbor, năier, peste pământuri,
Unde nu-s libertăți, cu legi, cusute,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborDin cer roit în raze, oricând un tânăr soare,
Renăscător de vremuri, va străluci din valuri,
Dar când nu-s ochii lumii, iubind a fi în stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri.
Speranțe nemuririi, durerii ce palpită,
Nu e...
Poezie de Constantin Obadă despre zborVoi..., oameni,
care smulgeți, naturii taine,
care purtați pe umeri,
timpul ideal, de mâine,
care deslegați,
vraja pământului,
și zborul planetar,
care cinstiți munca
și cântul lunii,
care slăviți pacea,
și aruncați în hăuri,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborAnii noștri, trec sub soare,
Zbor, de păsări călătoare,
Trece-n calmul bătrâneții,
Nerăbdarea tinereții,
Fluviul vieții, curge-n lume,
În nori albi, cu alte nume,
Numai moatea, căpcăuna,
Arz-o focul..., e doar una!
Poezie de Constantin Obadă despre zborPartidul, soarele nucleu!
Noi raze, ale lui, fierbinți,
Suntem, un pașnic curcubeu,
De-nțelepciuni și de voinți.
Partidul, bucurii în lanț,
De dragoste și omenii,
E sânge viu, de dorobanț,
În pulsul noi-i Românii!
Partidul,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborVine iarna, timpurie,
Cu eterna-i cărunție.
Unde ești, copilărie?
Dor de viață, bucurie?
Unde ești tu, bărbăție?
Brațe, minte, poeezie?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,
Zboară șir,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborCântă, antica legendă,
Îndrăzneala lui Icar,
Simți, regretul omenirii,
În suiș, fără hotar.
Simți, nădejdii milenare,
Vis dr zbor, întrezărit,
Prăbușire de altare,
Om, în valuri, vălurit.
O..., Icar, a tale aripe,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborSlăvită fii, în veci, sublimă poezie,
Tu..., Zână îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români!
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborDin.., apuse vremuri,
Iscate..., de soare,
Din oglinzi..., de mare,
În castel..., de nori,
Au curs..., călătoare,
Sculptând..., reliefuri,
Rare, când..., puhoi,
Reci și calde ploi!
Din..., știute vremuri,
Iscate..., de furii,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborAnii noștri, trec sub soare,
Zbor, de păsări călătoare,
Trece-n calmul bătrâneții,
Nerabdarea..., tinereții.
Fluviul vieții, curge-n lume,
In noi albii, cu-alte nume,
numai Moartea..., căpcăuna,
Arz-o focul..., e, doar una!
Poezie de Constantin Obadă despre zborVine..., iarna timpurie,
Cu eterna-i, cărunție,
Unde ești, copilărie,
Dor de viață, bucurie?
Unde ești, tu..., bărbăție,
Brațe, minte, poezie?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborCântă, antica legendă,
Îndrăzneala lui Icar,
Simți, regretul omenirii,
În suiș, fără hotar.
Simți, nădejdii milenare,
Vis de zbor, întrezărit,
Prăbușire, de altare,
Om, în valuri, vălurit.
O..., Icar, a tale aripe,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborSlăvită fii..., în veci, sublimă poezie,
Tu, Zână, îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea, ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români.
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborSună, suflet de lumină,
Orga ta, de cântece și dor,
Sună, cât mai sună plină,
Lira ta, rapsod nemuritor.
Cântă, vremile cu soare,
Apele, în ritm de simfonii,
Omului, fii înălțare,
Gând isteț, și zbor, spre galaxii.
Poezie de Constantin Obadă despre zborMă culc..., în iarba visurilor clare,
Păstor, român, cu datină străbună,
Dar, strâng în pumn, nemărginiri stelare,
Esențe noi, de soare și de lună.
Mă culc..., în iarba visurilor clare,
Rapsod fecund, cu dor, de revelații,
Dar, îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre zborPartidul..., soarele nucleu,
Noi raze, ale lui, fierbinți,
Suntem..., un pașnic curcubeu,
De-nțelepciuni..., și de voinți.
Partidul..., bucurii, în lanț,
De dragoste..., și omenii,
E..., sânge viu, de dorobanț,
În pulsul..., noii...
Poezie de Constantin Obadă despre zborCândva...,
de la sine,
rotiri stelare,
s-au aprins,
cercuri,
străluminând,
tăceri,
și
nemărginite,
veșnicii.
Cândva...,
de la sine,
planeta mea,
a ars,
cuptor încins,
Dar...,
rotunjind,
gerul galactic,
a...
Poezie de Constantin Obadă despre zborFum pierdut, în larga zare,
Zboară anii tinereții.
Eu mă uit, cum bat din aripi,
Frumuseți, ce pier la soare.
Eu mă uit, cum trec din zare,
Și se pierd, mereu, în zare,
Albe păsări..., călătoare.
Poezie de Constantin Obadă despre zborCu o cosmică aliură,
Inchin zeilor galactici,
O săgeată de lumină,
Tocmai de la polii arctici.
Multe stele cântă grave,
Cu o rară măiestrie,
Eu, încerc niscai octave,
Cu o pană sidefie.
Unii, prind cu artă fluturi,...
Poezie de Constantin Obadă despre zbor
