Tu..., Zână îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români !
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește, ciorchini de sevă grei,
Noi, oamenii de astăzi, ciocnim cu tine doamnă,
O cupă de Cotnari, mai dulce ca la Zei !
Te venerăm iubito, în magice palate,
Ce strălucesc, imense, în verde, alb, bleu-pal,
Eu, te cobor în mine, pe drumuri neumblate,
Un imn, de slavă păcii, să cânți în cincinal !
O..., zboară tu, crăiasă, pe geana țării mele,
S-admiri, tarlale vaste și falnice uzini,
Să simți, tot rostul vieții, de ce, în vremuri grele,
Noi am pornit la luptă, ce-i mulți să fim stăpâni.
Slăvită fii în veci, sublimă poezie,
Tu..., Zână, îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români !