Grabnic, cheamă lung, sirena,
Crește zarva dimineții,
Zorii, duc luminii, trena,
Ca și munca, traiul vieții.
Larg prin porțile deschise,
Oamenii, duc zorul, râvna,
Stăpâniți de gânduri, vise,
Ei în treacăt își dau mâna.
Zeii...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiSlăvită fii, în veci, sublimă poezie,
Tu..., Zână îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români!
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiGrabnic, cheamă lung, sirena,
Crește, zarva dimineții,
Zorii, duc luminii, trena,
Ca și munca, traiul vieții.
Larg, prin porțile deschise,
Oamenii duc zorul, râvna,
Stăpâniți de gânduri, vise,
Ei, în treacăt, își dau mâna....
Poezie de Constantin Obadă despre zeiSlăvită fii..., în veci, sublimă poezie,
Tu, Zână, îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea, ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români.
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiDacă..., azi, cutezătorii,
Vibrând tainele candorii,
Roiesc galaxii, imperii,
De ce n-ar roi vederii,
Lungul șir de evoluții,
Care-au precedat maimuței,
Recreând, în artă era,
Când, cutremurată, Terra,
Slobozi, roind din mare,...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiStau, în cumpănă de vis,
Tristă catedrală,
Trag în sus, icoană mi-s,
Trag ân jos, mi-s boală.
Care Zeu, mă dă acum,
Cumpănă fântânii,
Să mă tragă fete-n drum,
Să le mângâi sânii!
Poezie de Constantin Obadă despre zeiFantastică-mi păreai de mare,
Când lumea vălurea ectenii,
Pân-am aflat că noi sub soare,
Suntem de-o mână de milenii!
Enigma ta roind cu basme,
Dorinți-i care te asemeni,
Ai prins cu șirul lung de spasme,
Speranța izvorând din...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiDe ce, pe patul suferinții,
Acei, ce-ar trebui s-aline,
Disprețuiesc durerea ginții,
Cândva, speranțe țării-n bine?
De ce-ntr-o chinuire oarbă,
Ei, lasă trupuri, deznădejdii,
Când ar putea, c-o simplă vorbă,
Să-i întremeze, din...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiOpriți! O..., zei supremă clipa,
Când soarta-mi arde la zenit,
Să sorb regrete, din risipa,
Pierdută-adânc..., în infinit!
Opriți..., cât încă mai vibrează,
Să lege, alte universuri,
O..., dacă ruga, vă șochează,
Eu, cred în rugă,...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiUn suflet trist și solitar,
O tremurare, în amar,
Răceala unui mitic Zeu,
Comori de artă curcubeu,
Acestea toate, simt și eu.
Iubiri mărunte și iubit,
Un car, de minte răvășit,
Cinstire fără bogăție.
Norocul, goală sărăcie,...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiCând erau mici, era mai bine,
Etern uman, simțiri divine,
Atâtea visuri făuream,
Și cu iubire-i ocroteam.
Mă răsfățam în chipul lor,
Ca-n nopți, scântei de meteor,
Napoleoni vedeam în ei,
Frumoși și mari ca niște zei.
Dar,...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiZorile m-au trezit,
Și m-au băut,
În baia de lumină,
Pe care soarele mi-o pregătise,
Dincolo de hotarul nopții.
Aerul rece,
A sărit pervazul ferestrei,
A sărutat florile-n treacăt,
Și tiptil,
Mi-a limpezit ceața ochilor....
Poezie de Constantin Obadă despre zeiSlăvită fii și-acum eternă poezie,
Tu Zână îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome tari și moi simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm paharul acestei săptămâni.
Sub soarele moldav, sub diafana lună,
Nu-i fire de poet, vibrând, să nu scânteie,...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiZorii, cavaleri ai dimineții,
M-au trezit discret,
Și mi-au băut chipul,
În baia de lumini,
Încropită de soare,
Dincolo de fruntariile nopții!
Aerul purificat prin sita pădurilor,
A sărutat florile din balcon,
A răcorit pervazul...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiSlăvită fii și-acuma eternă poezie,
Tu Zână îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm paharul, acestei săptămâni!
Octombrie brumar al nopților de toamnă,
Iar ziua rumenește ciorchini de sevă...
Poezie de Constantin Obadă despre zeiCu greu mai recompun conture,
Când eram sprinten ca un Zeu,
Ah..., cum mai fremătam pădure,
Când stăpân îmi eram eu.
Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri mai lasă,
Speranțe, aripe de vis....
Poezie de Constantin Obadă despre zeiDe vraja ta, din dorul tău,
Copiii cresc cuminți,
Asemeni unui strașnic Zeu,
Ne ești iubire și părinți.
Poezie de Constantin Obadă despre zeiDin vraja ta, din dorul tău,
Copiii cresc cuminți,
Asemeni unui strașnic Zeu,
Ne ești iubire și părinți.
Aceiași dragoste o porți,
Acelora ca noi,
Când bat cu dragoste în porți,
Când sunt oameni în nevoi.
Poezie de Constantin Obadă despre zeiAstmatic recompun conture,
Din vremea când eram flăcău,
Când fremătam ca o pădure,
Când eu eram stăpânul meu.
Vederea uită vechi conture,
Dar mintea sprintenă de Zeu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu....
Poezie de Constantin Obadă despre zei
