Tu, Zână, îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea, ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români.
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește, ciorchini de sevă grei,
Noi, oamenii de astăzi, ciocnim cu tine, doamnă,
O cupă de Cotnari, mai dulce ca la Zei.
Te venerăm, iubito, în magice palate,
Ce strălucesc, imense, în verde, alb, bleu-pal,
Eu, te cobor în mine, pe drumuri neumblate,
Un imn de slavă păcii, să cânți, în cincinal.
O..., zboară tu, crăiasă, pe geana țării mele,
S-admiri, tarlale vaste, și falnice uzini,
Să simți, tot rostul vieții, de ce, în vremuri grele,
Noi, am pornit la luptă, cei mulți, să fim stăpâni.
Slăvită fii..., în veci, sublimă poezie,
Tu, Zână, îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea, ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români.