Toamna, tristă, încă țese,
Un covor, de brume sure.
Frigul, lasă, tot mai dese,
Cețuri albe, spre pădure.
Câmpurile, cât le vezi,
Parcă-s după bătălie,
Iar în vie, și-n livezi,
Vremea, sună a pustie.
Stoluri de,...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuSlăvită fii, în veci, sublimă poezie,
Tu..., Zână îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români!
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuSlăvită fii..., în veci, sublimă poezie,
Tu, Zână, îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea, ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români.
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuDealul meu..., dospea în pântec,
O..., tăcere, galbe, pală,
Beznă, dornică să soarbă,
Lumea, razelor solare.
Dealul meu..., cu fața verde,
Avea, barbă de mătase,
Mană dulce, roi de turme,
Truditorilor, culcușuri.
Dealul...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuGeana nopții, semi-clară, iscă, creasta dimineții,
Pe câmp, somnul, încă joacă sub pleoape, vraja vieții,
Dar, conture de-ntuneric, mor, în clipe suitoare,
Și din codrii, de pe dealuri, urcă Făt-Frumosul Soare.
Pe un cal, bătut în raze,...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuAdes provincia hilară,
Simbol de vicii și orgolii,
De câte ori se vrea stelară,
Ascunde patime și molii!
Dar ori ascunzi în sân o mare,
Ori marea dup-un cer cu stele,
Pagina nopții când apare,
Se conturează după ele.
Și numai...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuCe demoni nevăzuți îmi poartă,
Povara soartei, ispitind,
Nădejdea cu o biată artă,
Să tai din codri crengi iubind!
De ce să uit de suferinți,
Când eu, mânat de jurăminte,
În ziua sfintei biruinți,
Mai dorm pe paturi de morminte?
Poezie de Constantin Obadă despre salariuMă tem, să număr ziua asta,
Să nu mă mistuie, năpasta,
În care, parcă am căzut,
Din nu știu ce..., necunoscut.
În care, parcă am trăit,
O lume, ca un bun răit,
În care, parcă am murit,
'N amurgu-i roșu, aurit,
Din care, iar am...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuSe face zi, când sprinteni, zorii,
Descătușați, din vechi amurg,
Trag iară, carul aurorii,
Prin vadul orelor..., ce curg!
Se face zi, din cea eternă,
Căci noaptea, nu-i decât o gară,
În care ziua, dor de pernă,
Adoarme-n vise,...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuDin trupul meu, cuprins de-o boală,
Tu, zi senină-mprăștii norii,
Și îmi redai aceiași fală,
Ce-o poartă-n inimi muncitorii!
Căci tu ești ziua-n care țară,
A biruit pe veci urgia,
Și cât prin vremi, va fi o vară,
Vei fi slăvită-n...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuPloaie tinerei iubiri,
Spală noaptea de nevroze,
Iară ziua, di priviri,
Cu sărut bătut în roze!
Noaptea cad nedumeririi,
Inocenți, ochii de fată,
Cum lumina primăverii,
Cade-n Tei, transfigurată!
O rugam cu lacrimi pure,
Să...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuNoaptea, ies din mine,
Și cobor din stele,
Ziua, urc destine,
Și apun cu ele!
Dar, ies lună plină,
Pază veșniciei,
Și mă-ntorn lumină,
Dulce-n mustul viei!
Căci nu-s universuri,
Mai presus de om,
Cum nu sunt, nici ramuri,...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuAmurgul meu, nu-i o fereastră,
Prin care stele se strecor,
Să-i schimbe ziua, clar-albastră,
Cu noaptea sumbrului decor!
Amurgul meu, nu-i o cădere,
În valuri verzi, ori după deal,
Ci doar un prunc, ce poartă-n ere,
Al lumii...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuNatură, meșteră, dibace,
Dă-mi tu, neostoita clipă,
Să simt, durerea care trece,
De moare, tânăra aripă!
O..., nu mi-o da, când norul trece,
Când ziua-n noapte se îmbină,
E prea târziu, din sloiul rece,
Să-nvii o searbădă lumină!
Poezie de Constantin Obadă despre salariuToamna, trece-n straie mândre,
Ruguri, pline de lumină,
Și cum flutură din tundre,
Pare-o galeșă regină!
Și cum curge-n vin de vie,
Și cum râde-n ochii țării,
Pare-o sfântă poezie,
Scrisă-n ziua sărbătorii!
Oameni buni, sătui...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuTimpul, pasăre bizară,
Leagă ziua lui de soare,
Cu o punte înnegrită,
Și din ea, aruncă stele,
În puzderii,
De imperii,
Iar cu luna străvezie,
Dă îndemn la poezie,
La dorinți neâmplinite,
Lăstărind iubiri râvnite!
Timpul,...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuA doua zi, din cea eternă,
Înșurubată-n Univers,
Cu umbra nopții ne discernă,
Un început de an, în mers!
Și cum în mintea noastră, toate,
Le-nșurubăm, pân' obosim,
Ne trecem zile separate,
Și nopți visate că nu știm!
Și...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuDealul meu, ținea în pântec,
O tăcere galben-pală,
Beznă dornică să soarbă,
Lumea razelor solare.
Dealul meu, cu fața verde,
Avea barbă de mătasă,
Mamă dulce, roi de turme,
Truditorilor culcușuri.
Dealul meu curgea cascadă,...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuMi-i sufletul cristal ca roua dimineții,
Dar port în el regrete fără leac,
Că mi-am pierdut comoara tinereții,
Într-un trecut despotic, amarnic și sărac.
Eu primul scâncet l-am rostit în lume,
Pe-o margine de lan, la prașila dintâi,...
Poezie de Constantin Obadă despre salariuSlăvită fii și-acuma eternă poezie,
Tu Zână îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm paharul, acestei săptămâni!
Octombrie brumar al nopților de toamnă,
Iar ziua rumenește ciorchini de sevă...
Poezie de Constantin Obadă despre salariu
Macerat de usturoi cu miere
