Înșurubată-n Univers,
Cu umbra nopții ne discernă,
Un început de an, în mers!
Și cum în mintea noastră, toate,
Le-nșurubăm, pân' obosim,
Ne trecem zile separate,
Și nopți visate că nu știm!
Și astfel, ziua cea eternă,
Se pare că ni-i fragmentată,
Pe când în minte se discernă,
Viață sorții, morții..., roată!