Și-n van, cântarea mea străbată,
De-oi pune-n candelă, să ardă,
Credința vremii-n vechi schimbată!
De m-oi deda cu cei ce-ncearcă,
Să curm al libertății caer,
Pe loc să-mi taie fir-o Parcă,
Să fiu strivit, nedemn de-un vaier!
Nimic nu iartă libertatea,
În vremi, de lupi când e păzită,
Mai bine, mă cuprindă moartea,
Înaintea firii, când ezită!