Puzderii stele, par de ceară,
Căci luna-i dusă la rotar,
Să-i bată străluciri de vară!
Ea, mâine seară va ieși,
Mai mândră-n pura ei rotire,
Când iară ne va copleși,
Să bem iubiri, din noi potire!
La fel ca toți, o simt și eu,
Cum va luci suavă-n cale,
Căci va sui din mări mereu,
Pe când eu trec uitării-n vale!
Și astfel, nici că mai încerc,
Să-i sorb robit, toată lucirea,
Când știu, că iar revin în cerc,
Mă prinde-o groază, că-mi schimb firea!