A fi fericit înseamnă,
Tot huzur în trai lumesc,
Făr-a muncii stil ce-ndeamnă!
Dar natura-n sinea ei,
Poart-a râvnei devenire,
Aprigă-i ca niște zmei,
Dar și cântec de iubire!
Fericirea, mult visată,
E o trudă sporitoare,
De-ai atingeo vreodată,
N-ar mai fi ispititoare!
Fericirea vieții-mi pare,
Ca o mare când îngheață,
Moartea-r fi biruitoare,
De-ar fi fundu-i suprafață!
Căci se știe apa noastră,
Ea putea să nici nu fie,
Veșnică o zare-albastră,
Fără ploi ar fi urgie!