În prezente vremuri,
Iscate de oameni,
Streșini călătoare,
Curg în solul țării,
Ploaia germinării,
Pătimași de zboruri,
Fiii vremii noastre,
Trec sub ploi de astre!
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieÎn țara toamnelor târzii,
Amurguri vii, mai ard în zare,
Până se pierd, ca-n erezii,
Lumini din raze..., solitare!
În țara toamnelor târzii,
Speranțe, nu-s, a primăvară,
Căci timpul trece-n amnezii,
Și-n ploi, ce cad, fiece seară!...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieNoiembrie, din poarta zării,
Cu nori păgâni, sprințari la ploaie,
Alungă visu-nseninării,
Și frunze blonde-n mari puhoaie!
Cum muribunzii ies, o clipă,
Înviorați, în prag de casă,
De rude, cred că se-nfiripă,
Ciulinii morții duși...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieFirave fire de noroc,
Întrezăresc în cale,
Buchet dulceag de busuioc,
Stropit cu osanale.
Dar eu din el îmi fac un crez,
Cum n-a mai fost anume,
Ș-adâncul lumii meditez,
Deși port searbăd nume.
Așa cum apa mării-n vad,...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieDin bine din greu,
Prin valuri înot,
Să-nnalț țărmul meu,
Din neguri cum pot!
Din larguri eterne,
Leg ploi în pustiu,
Din inimă cerne,
Natura să scriu!
Din roza-i se-mbină,
Iubirea de neamuri,
Ca ochii-n lumină,
Prin...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieDin trăite vremuri,
Iscat din revolte,
Fulgerând în bolte,
Ploaie de robii,
Ploi de sărăcii,
Imn de biruință,
Semănând știință,
Crește-n ploi cu soare,
Lumea viitoare!
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieVântul poartă norii, fulger zarea scapă,
Colo, pe pădure, ropotu-i mai tare.
Uzi, până la brâie, munții râd în soare,
Plouă pe tarlale, dornice de apă.
Plouă!
Stau, pe sub umbrare, cam plouați, cocoșii,
Fete și neveste, strâng în...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieDin apuse vremuri,
Iscate de soare,
Din oglinzi de mare,
În castel de nori,
Au curs călătoare,
Sculptând reliefuri,
Rare, când, puhoi,
Reci și calde ploi!
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieDin.., apuse vremuri,
Iscate..., de soare,
Din oglinzi..., de mare,
În castel..., de nori,
Au curs..., călătoare,
Sculptând..., reliefuri,
Rare, când..., puhoi,
Reci și calde ploi!
Din..., știute vremuri,
Iscate..., de furii,...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieVântul poartă norii, fulger zarea scapă,
Colo, pe pădure, ropotu-i mai tare!
Uzi, până la brâie, munții, râd în soare,
Plouă pe tarlale, dornice, de apă.
Plouă!
Stau, pe sub umbrare, cam plouați, cocoșii,
Fete și neveste, strâng...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieStau la pândă, vânătorii,
Trei, de cum mijiră zorii,
A lor arme, par vătraie,
Jerăind, în lanuri, paie.
Unul, zice plin de sine:
„ Când aveam lumini senine,
Doboram, cu ploi de-alice,
Prepelițele voinice ”.
Altul, plin de...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieEterne seve, urcă-n pomii livezii,
Imaculatul alb, din albul zăpezii,
Mereu albul, cade, iar ramuri ce mișcă,
Cu freamăt de frunze, îmbie o trișcă.
Așa, cresc păduri, din ploi și din soare,
Ca oameni din neam, ca fructe, din floare,...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieNecazul, lumilor tribale,
E, cerul meu, provincial,
Afară, plouă, trivial,
Și vântul, șuieră-n rafale.
În parcuri, cu tristeți albastre,
Pe..., rebegitele alei,
O ploaie, răpăie în tei,
Și curg, eternele dezastre.
Pe...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieCând am venit pe lume,
Măicuța..., anume,
Mi-a pus în copaie,
Buclucuri..., o droaie.
O tragică soartă,
Pe drumuri, de artă,
Aș fi ales..., cică, condeie,
Zicea așa..., biata femeie,
Blestemând o Zee.
Odată..., când eram mai...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieSunt..., o rază de lumină,
Spiralată, către mâine.
Sunt..., un vis de gospodină,
Ce coace din alge, pâine.
Sunt..., un fluviu, care taie,
Veacul, marilor ogoare,
Norul, care varsă ploaie,
Spicul holdei, sporitoare.
Sunt...,...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieNecazul, unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie.
Unde-i pământul mai arid,
Viori de dor, i-adună ploaie.
Deochii lumii noastre, prind,
Izvoare-n copcă de umbrare,
Cum iarna prinde un colind,
În geamuri, ochiuri de cântare....
Poezie de Constantin Obadă despre ploaiePrin hogeagul vremii mele,
Multe ramuri moarte, cad,
Ploi, mărunte, de surcele,
Mor, cu ifose de brad.
Rar, îmbată câte-o floare,
Cu aroma ei, simțiri,
Tot mai des, uită cărarea,
Pașii sfintelor iubiri.
Din hogeagul vremii...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieCând..., soare dogorește, în suflete necazuri,
Când..., nu adie vântul, nici puful unor iazuri,
Când..., din noianul mării, nu iscă-n zări, o boare,
Când..., toate, nu-s scăldate, decât de ploi de soare,
Atunci, se naște-o stare, ce sparge...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieCând lutul tânăr, aleargă-n picior,
De mult e bătut, de alții cu dor,
Să sară sprinten, de-i joc arzător.
Necazuri, n-are! Dureri, nu-l cearcă!
Voios, își bate joc de vreo, Parcă,
Și trece senin, vâslind la o barcă!
Când soare...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaieDulce-i raza de lumină,
Răzvrătită către mâine!
Visul meu care-o alină,
E să-i coc din alge pâine!
Râuri duc în jos pâraie,
Umplând lacuri săltărețe!
Visul meu le cerne ploaie,
În câmpii când ard fânețe!
Vremea nobil-a...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaie
