E, cerul meu, provincial,
Afară, plouă, trivial,
Și vântul, șuieră-n rafale.
În parcuri, cu tristeți albastre,
Pe..., rebegitele alei,
O ploaie, răpăie în tei,
Și curg, eternele dezastre.
Pe bulevarde, în mișcare,
Orașul, trece ispășit,
Un cer poznaș, și depășit,
A șprițuit, pe fiecare.
Și huruie pe sus, sacale,
Și curg, cascadele, mereu,
Mai țârâie, cu minereu,
Din grinzile, patriarhale.
În nopți, cu fulgere bizare,
O clipă, eu, întrezăresc,
Când negurile strălucesc,
Iubiri de Mai, cu tei în floare.