Necazul, lumilor tribale,
E, cerul meu, provincial,
Afară, plouă, trivial,
Și vântul, șuieră-n rafale.
În parcuri, cu tristeți albastre,
Pe..., rebegitele alei,
O ploaie, răpăie în tei,
Și curg, eternele dezastre.
Pe...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruUn Dafin..., a murit, aseară,
De ochiul clipei, scuturat,
Când scârțâind, ca o vioară,
N-a mai simțit..., ce-a indurat!
Pădurea-n freamăte sihastre,
La-ntunecat numa-n funzare,
În urmă n-a lăsat dezastre,
Ci doar un cântec de...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruN-am zburat, din munți în stele,
N-am vâslit, nici mări albastre,
Ci-am robit, durerii mele,
Drama, crudelor dezastre!
Mi-au rămas, în colivie,
Amintiri, cântări sihastre!
Cine, azi, să mai învie,
Drama, stinselor dezastre?...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruCa niște stele, cad în cale,
Speranțe-n raze, ce s-aprind,
Din dorul lumii-n căi astrale,
Nemuritorul ei, colind!
Slăvita lună, e-o umbrelă,
Să treci cu ea, prin ploi de stele,
Iar un Luceafăr, santinelă,
Păzește-amoruri lungi și...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruPlaneta mea, tu, pari albastră,
Spun cei ce vin, din depărtări,
Dar, eu te văd, de la fereastră,
Cu negru, poleită-n zări!
Și nu știu cum, îmi pare mie,
Tu, te-ntuneci, tot mereu,
Cum se-ngroapă o statuie,
În praful gros, de...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruDe-ar fi, în veci, o noapte-adâncă,
O curgere, numai dezastre,
O nestatornicie, încă,
Neânblânzită-n mii de astre!
Și tot ar fi, un pâlc de viață,
Rătăcitor, prin galaxie,
O iarnă-n veci, care dezgheață,
Din neguri, lumea, pururi...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruSă vă-ntreb: câți ani aveți?
Să vă spun, câți am eu bietul?
Totul e, să mai puteți,
Și să pot juca, cu dreptul!
Să vă-ntreb: Mulți ani aveți?
Eu zic, să poftiți pe stradă,
Oricât sunteți de poeți,
Anii, tot au să se vadă!
Și...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruPlaneta vie-a lumii noastre,
Sclipește-n depărtări astrale,
Candori spoite, zări albastre,
Ce par visate, ideale!
Dar cînd o vezi, ce greu respiră,
Din fumul neroziei noastre,
Oricât i-am mai cânta din liră,
Ea strânge-n farmece,...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruDacă florile s-ar uni, buruienile, ar crăpa de ciudă!
Nenorocirea e că se întâmplă, invers.
O..., cât vă plâng pe voi, genii artistice,
care n-ați avut, și nu veți avea, poate niciodată,
simțul umanității voastre valorice!
Cât ar...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruEu..., nu-s din neam miop,
Am tot vederi, albastre,
Arar, un gând ciclop,
Mă-nvăluie-n dezastre!
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruO lege tainică ucide,
C-o simplitate, magistrală,
Sublime suflete, avide,
Oriunde fug, de-a morții boală!
Dezastru-n sinea ei prelinge,
Candorii setea primenirii,
De-aceea poate, ea nu stinge,
În drumul ei, lumina firii!
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruȘi azi, mai sun, să leg un cânt,
Sedus, de lungi dezastre,
Tot cântărind acest pământ,
Cu stele mici, albastre!
Și azi, va crește pe mormânt,
Păduri, albind destine,
Nu știu ce-oi fi, dar mă presimt,
În lumea..., care vine!
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruCând aud, pe unii, cum vorbesc de moarte,
Mă cuprinde-o spaimă, un gigant delir,
Istovit de muncă, și-nsetat de carte,
Caut alte spații, cu alt elixir!
Poate că acolo, n-o să vină iară,
Moartea cea terestră, cu cortegiul ei,
Poate,...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruDin lupte-am prins, clipa-nălțării,
Și-n stol, cu alte mai betege,
Am rostuit, altare țării,
Și omeniei..., altă lege!
Eroi, cu chipuri istovite,
Nocturni pândari, pe căi alpine,
Noi, n-am furat de foame vite,
Nici fete-n drum,...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruMă doare gândul meu robust,
Când vine unul parazit,
Când trebuie ca din arbust,
Să-l schimb în codru înverzit!
De s-ar lăsa, n-ar fi un bai,
Suportă bietul trista clipă,
Dar ca să vezi! Cu cât îi dai,
Din truda ta, face risipă!...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruPreludiul izbândirii noastre,
Nădejde frântă-n silnicie,
Renaștere prin lungi dezastre,
Destin, busolă a României!
Vibrând ecouri de sirenă,
Chemare-n zări fără cuprins,
Urmă o stingere perenă,
Vulcan, dospind soare încins....
Poezie de Constantin Obadă despre dezastruDe câte ori un gând obscur,
Apare-n mintea vremii straniu,
Reversul lui sublim azur,
Ne luminează din alt craniu.
Iubirea minții-n setea ei,
În pragul tinereții noastre,
A scăpărat sori din scântei,
Azurul ei topind dezastre.
Poezie de Constantin Obadă despre dezastru
