Nu știți că-i timpul!
Poezie de Constantin Obadă despre Morală, Foame, Hoţi, Timp, Eroism, Națiune, Faimă, Luptă, Dezastru, Școală
votează acum
adaugă un comentariu
Nu știți că-i timpul!
Din lupte-am prins, clipa-nălțării,Și-n stol, cu alte mai betege,
Am rostuit, altare țării,
Și omeniei..., altă lege!
Eroi, cu chipuri istovite,
Nocturni pândari, pe căi alpine,
Noi, n-am furat de foame vite,
Nici fete-n drum, nici traiste pline!
După un timp, cu aripi frânte,
Noi, am pornit domol spre casă,
Știind că nimeni, un părinte,
Stârcind, pe la ferești nu-l lasă!
O..., vis, nenorocire nouă!
Când eu, în geam bătui cu ciunta,
Copiii mei de școală nouă,
Râdeau, că nu pot ține flinta!
Duios, le spusei o morală:
Că prea au cam scurtat din fuste,
Că prea o țin într-o pileală...
Știți ce mi-au spus? „Neam de lăcuste”.
Că sunt tribun, mentalității,
Din visul erelor marxiste,
Că toată faima libertății,
Stă în orgii și-n noi tuiste!
Speranțe moarte vrerii noastre,
Voi, nu mai cuceriți Olimpul,
Căci îmbuibați cu dulci dezastre,
Nici când muriți, nu știți, că-i Timpul!
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet Nr. 5 - Poezii 1971
Data scrierii: 19 dec 1970
Poezie de Constantin Obadă despre morală, foame, hoţi, timp, eroism, națiune, faimă, luptă, dezastru, școală.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=