Să vă spun, câți am eu bietul ?
Totul e, să mai puteți,
Și să pot juca, cu dreptul !
Să vă-ntreb: Mulți ani aveți ?
Eu zic, să poftiți pe stradă,
Oricât sunteți de poeți,
Anii, tot au să se vadă !
Și la fel, o să vedeți,
Cum se târâie Obadă,
Un artist, printre Poeți,
Cre-ar vrea să nu se vadă !
Tinerii, glumesc subtil,
Când aflăm, durerii noastre,
Curcubee de April,
Stălucind, peste dezastre !
Nu-i întreb de primăveri,
Căci ei, râd, a veșnicie,
Nici nu dau iama-n plăceri,
Când sunt plini de poezie !
Să vă-ntreb, câți ani aveți ?
Să vă spun câți am eu, bietul ?
Totul e să mai puteți,
Și să pot juca, cu dreptul !
Cât o fi, să mai trăim,
Să-ndrăgim cu toți, pământul,
Chiar de-n el, întrezărim,
Uneori..., mormântul !