Din toate-i om !

Din toate-i om !

Din toate-i om, spre tot ce-i om !
Cum pomii vremii, din semințe,
S-au dat cu vânturi, tot în joacă,
De s-au ales ei cei mai falnici,

Mai drepți, mai buni, și mai ornați,
Din soare mult, din apa mării,
Tot astfel omul s-a tot tras,
Din cel mai slab, în cel mai tare,

Din cel urât, în mai frumos,
Înnobilându-se cu soare,
Bătut de vânturi și stropit de mare,
Din lumea lui, tot înnălțare !