Ce este viața ?

Ce este viața ?

Un punct, rostogolit anume,
Multiplicat, în mii de nume,
O distilare, de trecuturi,
Prezentă-n prag de începuturi.

Desăvârșire, prin milenii,
Grăbită de-a naturii genii,
Un minus, plus de existență,
Într-o perfectă reverență,

O clipă, care se petrece,
Din vie-n rece, până trece,
O clipă de apoteoză,
Când palidă, când plină roză.

O clipă, vis, dintr-un abis,
Abia prelins. Unde s-a stins ?
Poate-n abis. Răsună bis !
Și parcă-ncepe o stagnare !

Dar nu-i stagnare, ci-ntrupare,
Dureri, în porți, bat iar, atroce,
Adesea, mutilări feroce,
Apoi..., aceleași dilatații,

Oricum ai să te porți prin nații,
Fie că sui, altarul gropii,
Fie cobori, în cântul popii !
Deci, ce e viața ? E ca ața !

E, mai nimic, e, tot ce zic,
Ori, mă dezic și nu-s nimic !
Adio mâine, care vine !
Adio, ieri, care s-abține !

Prezent, e doar, cine-i la cină,
Și soarbe umbră, din lumină !
Și dacă ești, ori, nu mai ești,
Vor spune alții din povești !

Și alți-au scăpătat în..., ești,
Căci totu-i să călătorești,
Oricum, oriunde și oricând !
Prin nesfârșitul vieții rând !

E-o schemă-n traiuri,
Robitoare,
Să vii, să crești,
Să mori..., uitare !