Metehne să-l cuprindă,
Ca să reverse, orișicui,
Reflexe, ca-n oglindă !
Și, cumpănește zel, cu țel,
Daraua vremii noastre,
Și dintr-un fel, iscă-n alt fel,
Din neguri, zări albastre !
Și vis, din gând, dar în alt chip,
Mai poartă o cunună,
Ce leagă-n creste de nisip,
Pădurea, cea străbună !
Și scapără din ape, sori,
Și-n valuri se avântă,
S-aprinde-n neguri, aurori,
Și-n pacea lumii, cântă !