Ploile ! (II)
Caiet - Constantin Delaozana
Din știute vremuri,
Iscate de furii,
În lacuri de ochi,
Au curs, seculare,
Ploile amare,
Ploile de sânge,
Au rodit în oameni,
Sub pojar de vreri,
Lanuri de dureri!

Din știute vremuri,
Iscate de furii,
În lacuri de ochi,
Au curs, seculare,
Ploile amare,
Ploile de sânge,
Au rodit în oameni,
Sub pojar de vreri,
Lanuri de dureri!
Din nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină!
Din natura omenirii,
Cu iubiri în floarea firii,
Simt ades, o ironie,
Ce se crede, simfonie.
Din eterna lumii artă,
Cu dureri...
Din casa inimii, aud,
Trosnind, dureri uitate,
Ca vântul mărilor, în sud,
Talazuri înghețate.
În casa inimii, demult,
Iubirea mea, răsfață,
Speranța unui rustic cult,
Care-o mai ține-n viață.
Din casa inimii, ascult
Cum...
Un punct, rostogolit anume,
Multiplicat, în mii de nume,
O distilare, de trecuturi,
Prezentă-n prag de începuturi.
Desăvârșire, prin milenii,
Grăbită de-a naturii genii,
Un minus, plus de existență,
Într-o perfectă reverență,...
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Care bate ziduri, care bate geamuri,
Ea nu-i decât setea din cerul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege luminarea zilei,
Care mână umbre, taine și dureri,
Ea revine...
Când, de la țărmuri verzi, în larguri pleacă,
Odoare scumpe, răsfățate-n pufuri,
Nu știu durerea, și nici foamea seacă,
Și că mai bat furtuni, ori, ard nădufuri.
Nerăbdători, prind toți, câte-o timonă,
Teribili lupi, să nu cedeze...
Ai fost, scut, al românimii,
Cuib viteaz și-nțelepciune,
Arc, în inima turcimii,
Când voia, închinăciune.
Ai fost, strajă răbdătoare,
Veacuri, pline de dureri,
Dușmanii, cereau iertare,
De călcau a tale vreri.
Când sunai din...
Din.., apuse vremuri,
Iscate..., de soare,
Din oglinzi..., de mare,
În castel..., de nori,
Au curs..., călătoare,
Sculptând..., reliefuri,
Rare, când..., puhoi,
Reci și calde ploi!
Din..., știute vremuri,
Iscate..., de furii,...
Ai fost, scut al românimii,
Cuib viteaz, și-nțelepciune,
Arc, în inima turcimii,
Când voia, închinăciune.
Ai fost, strajă răbdătoare,
Veacuri, pline de dureri,
Dușmanii, îți cereau iertare,
De călcau, a tale vreri.
Când sunai...
Eu, voi muri..., poate chiar mâine,
În zori de zi, sau, înspre seară,
Dar..., las acelor, după mine,
Eterna dragoste..., de țară.
Eu, voi muri..., poate chiar mâine,
În spasme lungi, sau, într-o clipă,
Dar..., las durerea, care...
Inimi viclene,
Dureri au aprins,
Dar, toate s-au stins,
Ca zilnic, selene.
Inimi române,
Iubiri au aprins,
Cu graiul, nestins,
Chiar inimi, păgâne.
Inimi mirene,
Cu sânge au scris,
Mânați, de un vis,
Credinței perene....
O prisacă, poți s-aduni,
Dacă scazi, pe rușinoase,
Dintre, cele arțăgoase,
Noi proverbe, dau ocol,
Cu tupeu, de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele, rușinoase,
Ruginite și... pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se revoltă, pe...
În tării cătam,
Nopțile târzii,
Norocirea mea,
În vreo biată stea...
Anii mei,
treceau,
resemnați,
pribegi,
frică de arici!
Mi-i vânau,
vulpi versate,
în verva vremii!
Am strigat de durere,
până și la voi, stele....
Citesc..., în ochii tăi, cei mari,
Eternele văpăi,
Când, visătoare, mai tresari,
Și tremuri, în odăi.
Citesc..., în ochii tăi, cei mari
Dorințele târzii,
Când, strălucești, prin evi stelari,
Și cânți, în poezii.
Citesc..., în...
În casa inimii, demult,
O strângere apasă,
Durerea ei, când o ascult,
Un gol, în ritmuri, lasă.
Bârfiți, prieteni, ori dușmani,
Că trec chinuitor prin ani?
Iubiților..., vine o zi,
Când..., nu veți mai putea, urzi.
Scăldați, în baie de huzur,
Visați, doar Coasta de Azur,
În timp ce unii, vă slăvesc,
Cinstiții, vă...
Ce demon, curge prin artere,
De mă cutremur, când respir,
Durerile, filtrate-n ere,
De-al vieții dulce elixir?
Ce demon, steaua mea săracă,
O lunecă în depărtări,
De pare-o genială joacă,
Tot haosul de întâmplări?
Ce demon,...
Cohorte de lumină,
Acuma..., solitare,
Mai rumenă-n grădină,
O ultimă..., cărare.
Și ultima cărare,
E sufletu-mi, ce plânge,
Durerea cum dispare,
Și-n negură se frânge.
Iar negura, îi lasă,
Iubirea, altor vânturi,
Lui,...
În mine, zac, un soi de vise,
Muiate-n sinea lor, adâncă,
Dureri, din veacuri vii, ucise,
Ades, renasc în mine, încă.
Tăcut, ascult, ispita clară,
Cum toarce, firul răzvrătirii,
Dar, cugetând, seară de seară,
Fac loc, în sinea...
Când zile trec, când zile vin, și soare e în toate,
Tu, lume dragă, ești un vis, un dor de libertate.
Când nopți revin, când nopți nu trec, și beznă e în toate,
Sărmană lume, cum presimți, dureri, înfricoșate.
Dar, din tărie de granit,...