Apropo... de viziuni!

Apropo... de viziuni!

O prisacă, poți s-aduni,
Dacă scazi, pe rușinoase,
Dintre, cele arțăgoase,
Noi proverbe, dau ocol,
Cu tupeu, de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele, rușinoase,
Ruginite și... pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se revoltă, pe șoptite,
Și... declamă fiecare:
Dar în Cosmos... înclinare,
Chiar căderea... salturi are.
Dar dorința, arzătoare,
E cotată, drept sfruntare,
De cei mari..., de cei mai tari,
Cu priviri, ca de samsari.
Or fi..., ape trecătoare,
Mai rămân, pietre sub soare,
Dar aceste lipitoare...
Sânge rău, în altă zare,
Iscă valuri de-ndignare.
Care n-ai pe cap broboadă,
Ori o barbă, ca să-ți șadă,
Nu spera, spițe grămadă,
Că rămâi, veche obadă.
Până când..., frați, surioare,
Meteori..., pe culuoare,
Oare, când priviri cochete,
Or vedea în voi..., planete ?
Câte stele..., rușinoase,
Nu-s..., din cele radioase!