Prind a înțelege cum lumina zilei,
Mână umbre dese spaime și dureri,
Prind că-i o mișcare ca un dor al milei,
Care-ogoaie crime, jafuri și plăceri.
Prind a înțelege ce-i mișcarea-n sine,
Când își schimbă chipul, când pare adâncă,...
Poezie de Constantin Obadă despre durereFereastre vieții stau deschise,
Să primenească atmosfere,
Ca din durerile ucise,
Să crească visul altor ere.
Să crească valul fericirii,
Să bată vântul primenirii
Iar cată visele ucise,
Să crească azi omenirii.
Poezie de Constantin Obadă despre durereTristeți mărunte bat în poartă,
Chemării lor eu nu răspund,
Iubirea mea e doar curată,
Și nu-i nevoie s-o ascund.
Când dureri jucau în casă,
Și chemau cu glas amar,
Chiar și maica mea duioasă,
Îmi șoptea să gem mai rar.
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre durereCând tristeți băteau în poartă,
Și chemau să le răspund,
Chiar iubirea mea curată,
Îmi șoptea să le ascund.
Când dureri jucau în casă,
Și chemau cu glas amar,
Chiar și maica mea duioasă,
Îmi șoptea să gem mai rar.
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre durereCând de la țărm uman în larguri pleacă,
Băiatul mamii răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni nădufuri.
Când plin de sine urcă dârz în luntre,
Are de gând să nu cedeze cârma,
Duioasa...
Poezie de Constantin Obadă despre durerePrind a înțelege simfonia ploii,
Care spală ziduri, și stiază geamuri,
Simt cum mână setea la carul nevoii,
Nori bătuți de vânturi, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege cum lumina zilei,
Mână umbra deasă, spaima și durerea,
Simt că-i...
Poezie de Constantin Obadă despre durereCând de la țărm uman în larguri pleacă,
Odorul chipeș răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni, nădufuri.
Când plin de sine urcă falnic puntea,
E hotărât să nu cedeze mării,
Duioasa...
Poezie de Constantin Obadă despre durereCând lutul tânăr aleargă-n picioare,
Din tați în bunici el bate cărare,
Și sprinten sare-n joc la sărbătoare.
Necazuri n-are și dureri nu-l cearcă,
De moarte râde când plânge, parcă,
Și trece lin prin toate ca o barcă.
Când soare...
Poezie de Constantin Obadă despre durereCând de la țărmuri verzi în larguri pleacă,
Odoare scumpe răsfățate-n pufuri,
Nu știu durerea și nici foamea seacă,
Și că mai bat furtuni, ori ard nădufuri.
Nerăbdători prind toți câte-o timonă,
Teribili lupi să nu cedeze mării,...
Poezie de Constantin Obadă despre durereGreoi, bolnav de poezie,
Pe străzi abia catadicsesc,
Nu vin de la leprozerie,
Prieteni încă stihuiesc.
Știu, ați dori poate-o epavă,
Un farmec mai deosebit,
Să mă slăviți mai sus de slavă,
Voi care-atâta m-ați iubit.
Dar, nu...
Poezie de Constantin Obadă despre durereNoi ne-am iubit când eram tineri,
Când eram soli în drum iubirii,
Privindu-ne ca niște neferi,
Furam în zbor extaze firii.
Căci eu sfios eram mai mare,
Pe când tu, farmec de copilă,
Dureri am strâns cât sunt în stare,
Părinții...
Poezie de Constantin Obadă despre durereMi-i teamă când va pierde vântul,
O clipă tulbure senină,
Când va pieri în grai cuvântul,
Și-n ochi nevinovata vină.
Nu-mi plac țărinile ariene,
Nici grijile cu maluri strâmte,
Din începutul nou sub soare,
Să fiu durerea care...
Poezie de Constantin Obadă despre durereCând mi-aduc aminte de trecuta-mi vreme,
Suferința lumii-n floarea crimei geme,
Iar durerea vieții purtând stema firii,
Readuce-n patimi, tainițe iubirii.
Ce splendori uitate, ar putea să-nchege,
O misterioasă, a naturii lege,...
Poezie de Constantin Obadă despre durereE greu în pușcărie să stai și să aștepți,
Sorocul libertății, spre care-ncet te-ndrepți,
Oricum ți-i pedepsirea în bezna cea adâncă,
De ai putere-n tine și sănătate încă,
Răzbești nenorocirea cu ferea îndârjită,
Sporindu-ți vieții...
Poezie de Constantin Obadă despre durereNoi ne-am iubit cândva-ntr-o vreme,
Când eram tineri soli iubirii,
Când ne primeam, câte probleme,
Eșite din căminul firii.
Căci eu eram ceva mai mare,
Iar tu o mândră copiliță,
O mare am strâns de durere,
Părinții când te-au dus...
Poezie de Constantin Obadă despre durereTe duci acolo-n țări mai calde,
Unde dorm vise-n vechi smaralde,
Unde măslinii pe-orice cale,
Foșnesc din frunze, asanale.
Te duci în arca nemuririi,
Unde stau arte-n piscul firii,
Unde sublimele lăute,
Mai mângâie dureri știute....
Poezie de Constantin Obadă despre durere
