Care spală ziduri, și stiază geamuri,
Simt cum mână setea la carul nevoii,
Nori bătuți de vânturi, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege cum lumina zilei,
Mână umbra deasă, spaima și durerea,
Simt că-i o mișcare ca un dor al milei,
Care stinge crima, jaful și plăcerea.
Prind a înțelege ce-i mișcare-n sine,
Cum își schimbă chipul dup-aceleași legi,
Simt iubirii sfinte, setea de destine,
Care crește-n lume rodul vieții-ntregi.