Speranțe aripe de vis! (I)
Poezie de Constantin Obadă despre Bătrânețe, Tinerețe, Tristețe, Zei, Schimbare, Speranță, Ochi, Minte, Uitare, Vis
votează acum
adaugă un comentariu
Speranțe aripe de vis! (I)
Astmatic recompun conture,Din vremea când eram flăcău,
Când fremătam ca o pădure,
Când eu eram stăpânul meu.
Vederea uită vechi conture,
Dar mintea sprintenă de Zeu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu.
Deși tristețea mă cuprinde,
Din ochiul vieții ce s-a-nchis,
Din depărtări iubirea mai întinde,
Spre mine aripe de vis.
O..., Doamne de ce-ai dat viața,
Să curgă înspre bătrânețe?
Ci cum o zi își schimbă fața,
Să fi murit de tinerețe.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 09 mai 1969
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, tinerețe, tristețe, zei, schimbare, speranță, ochi, minte, uitare, vis.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=