Duioase clipe! (II)

Poezie de Constantin Obadă despre Iubire, Noutate, Sărăcie, Suflet, Noroc, Natură, Clipă, Dor, Poezie

Duioase clipe! (II)

Mi-i sufletul rănit de noutăți,
Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?

De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de aripă,
Au tras de dor și l-au închis redută?

De ce nu stați duioase clipe,
Să dați speranțelor un leac,
O simplă zbatere de-aripe,
Nu mângâie pe cel sărac.

Eu amăgesc pe fiecare,
Că sunt natură fără leac,
Dar ce n-aș da să fiu în stare,
Norocul dus să mi-l refac.
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 28 mai 1969
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, noutate, sărăcie, suflet, noroc, natură, clipă, dor, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro

Constantin Obadă 1925 - 1974, poet și actor român

S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.

Rate this writing:
Generează un alt cod=