Duioase clipe! (II)
Poezie de Constantin Obadă despre Iubire, Noutate, Sărăcie, Suflet, Noroc, Natură, Clipă, Dor, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
Duioase clipe! (II)
Mi-i sufletul rănit de noutăți,Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?
De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de aripă,
Au tras de dor și l-au închis redută?
De ce nu stați duioase clipe,
Să dați speranțelor un leac,
O simplă zbatere de-aripe,
Nu mângâie pe cel sărac.
Eu amăgesc pe fiecare,
Că sunt natură fără leac,
Dar ce n-aș da să fiu în stare,
Norocul dus să mi-l refac.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 28 mai 1969
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, noutate, sărăcie, suflet, noroc, natură, clipă, dor, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=