Din nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină!
Din natura omenirii,
Cu iubiri în floarea firii,
Simt ades, o ironie,
Ce se crede, simfonie.
Din eterna lumii artă,
Cu dureri...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăTrecuții ani n-o să mai vie,
Ce-i presimțim se duc pe rând,
Natura n-are omenie,
Nici revelație de gând!
Nepăsătoare, nici că-i pasă,
Durerii oarbe, trist destin,
Vicleană, soarbe radioasă,
Prezența clipelor ce vin!
Poezie de Constantin Obadă despre naturăVederea uită vechi conture,
Dar mintea ageră mereu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu.
Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri îmi lasă,
Speranțe aripe de vis.
O clipă...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăPe străzi, am înțeles mai bine,
Mașini cum trec în zorul lor,
Că duc, în lumea care vine,
Un vast pustiu, nimicitor!
Și simt natura cum robește,
Gândirea veacului isteț,
Cum din lumină se umbrește,
Să-nceap-al evilor îngheț!...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăDin bine din greu,
Prin valuri înot,
Să-nnalț țărmul meu,
Din neguri cum pot!
Din larguri eterne,
Leg ploi în pustiu,
Din inimă cerne,
Natura să scriu!
Din roza-i se-mbină,
Iubirea de neamuri,
Ca ochii-n lumină,
Prin...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăToamna, tristă, încă țese,
Un covor, de brume sure.
Frigul, lasă, tot mai dese,
Cețuri albe, spre pădure.
Câmpurile, cât le vezi,
Parcă-s după bătălie,
Iar în vie, și-n livezi,
Vremea, sună a pustie.
Stoluri de,...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăEterne seve, urcă-n pomii livezii,
Imaculatul alb, din albul zăpezii,
Mereu albul, cade, iar ramuri ce mișcă,
Cu freamăt de frunze, îmbie o trișcă.
Așa, cresc păduri, din ploi și din soare,
Ca oameni din neam, ca fructe, din floare,...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăȘerpi vlicleni, au prins în mreje,
Un novice iepuraș,
Care, ronțăia găteje,
Pe la margini de oraș.
Vrem, să-l judece norodul,
Rosti, mieros un Boa,
Să se știe, cin-exodul,
Relelor, aduce-ncoa.
Monstruoasa creatură,
Zilnic,...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăIubire, tu, numai candori,
Și dor, în inimi, semeni,
Dar vai, azi, trebuie să mori,
Cum mor, atâția oameni.
Iubire, știi, e greu să dregi,
Natura..., învechită-n legi,
„ Ba știu, că trebuie să mor,
Dar, visul meu, e numai zbor ”.
Poezie de Constantin Obadă despre naturăO ceață densă, vineție,
Posacă, ca un biet arici,
Coboară, ca o erezie,
Din capul, unor venetici.
Pădurile, adânci, par moarte,
De jocul tulbur, delirant,
Când clipele, se sparg deșarte,
De steiuri sure, de versant....
Poezie de Constantin Obadă despre naturăVederea, uită vechi conture.
Dar, mintea, ageră mereu,
Mai freamătă încă, pădure,
De simt, stăpân că sunt, tot eu.
Deși..., tristețile, apasă,
Cu cerul lor, mereu închis,
Din depărtări, iubiri îmi lasă,
Speranțe..., aripe de vis....
Poezie de Constantin Obadă despre naturăDin zări prelinge primăvara,
Subtile mantii aurii,
Și dintre brazi sună vioara,
Visării noastre poezii!
O lume crudă se desprinde,
Din coapse de necunoscut,
Cum fața viselor întinde,
Dorinți spre cel ce i-a plăcut!
Oricând...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăDin suflete curg chihlimbare,
Sporind cu doruri vii natura,
Cum elixire din umbrare,
Setoase umplu-n gol măsura!
Din suflete fără conture,
Credinței zugrăvind altare,
Va crește poate-acea pădure,
Nuntind speranțelor cântare!
Poezie de Constantin Obadă despre naturăCe demoni Doamne port în piept,
De nu mă lasă să respir?
De ce m-ai miruit nedrept,
Natură tu cu elixir?
La ce tot iști în arca mea,
Comori gândirii clare,
Când ai sortit ca orice stea,
Să pier uitării-n zare?
Poezie de Constantin Obadă despre naturăScări de dor lacrimi de vis,
Urc și cad în lume!
Ce ni-i dat ce ne e scris,
Toate vin anume!
Deci în voie să lăsăm,
Traiul pân-la moarte,
Cu iubire să-ntremăm,
Visele deșarte!
Din vlăstare să-mpletim,
Dragostea mai pură,...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăDupă April, cu zări striate,
Un Mai, posac și plângăreț,
Dezlănțuit din mări ciudate,
A smuls coroana lui de preț!
Murați, în farmece de Mai,
Visăm, că vremea ne e bună!
O..., Primăvară, dulce rai,
Noi, ce-am făcut, de vii...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăNatură, pururea țărână,
Amorfă, rece, solitară,
Din tine vin, spre tină mână,
A lumii ierni, spre primăvară!
Tu, ai ivit cândva, minunea,
Când totul era, frământare,
Când s-antrupat, în om, genunea,
Și tot ce-a fost și e, sub...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăDe nu era să fiu un om,
Poate, eram, un falnic pom!
Sau, poate, un sprințar atom,
Nedezlegat, încă, de om!
Ori, poate-o gâză, minusculă,
Stăpân, pe-o vastă campanulă,
Sau, poate-un câine, credincios,
Cu insomnii, după vreun os,...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăNăstrușnic, Timpul, îmi dezbracă,
De clipe dulci înfățișarea!
De când îl simt vicleană, parcă,
Mă-nnobilează cu uitare!
Odată mort..., se înțelege,
Nici Dumnezeu nu-ți mai dă viață,
Dar, de robești sub aspră lege,
Să mori luptând,...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăE iarnă iară pe la noi,
Iar spulberă omătul,
Iar mă încântă, zile moi,
Iar uit, că mor, cu-ncetul!
E-o vreme de mister albind,
Iar, dorul tinereții,
Mă cheamă iară, să colind,
Cărarea, fir al vieții!
E iarnă iară pe pământ,...
Poezie de Constantin Obadă despre natură
