Un covor, de brume sure.
Frigul, lasă, tot mai dese,
Cețuri albe, spre pădure.
Câmpurile, cât le vezi,
Parcă-s după bătălie,
Iar în vie, și-n livezi,
Vremea, sună a pustie.
Stoluri de, croncănitoare,
Larmă fac, către culcușuri,
Ziua trece..., uimitoare,
Ca un cântec, pe arcușuri.
Corul câinilor, de strajă,
La străini, strașnic mai latră,
Ca..., atrase de o vrajă,
Apele..., îngheață, piatră.
Pacea serii, gânduri ară,
Când la vetre stau, sătenii,
Chibzuiesc, de primăvară,
Dar, iubesc, natura iernii !