Pe străzi, am înțeles mai bine!

Pe străzi, am înțeles mai bine!

Pe străzi, am înțeles mai bine,
Mașini cum trec în zorul lor,
Că duc, în lumea care vine,
Un vast pustiu, nimicitor!

Și simt natura cum robește,
Gândirea veacului isteț,
Cum din lumină se umbrește,
Să-nceap-al evilor îngheț!

Iar oameni bat din plumb ursite,
Și lasă-n urmă temerari,
Statui vieții ispășite,
Pe socluri mândre de ghețari,

Cum tăvălugi strivesc în cale,
Ghețari speri-ne-vor orașe,
Mânând tot unde e o vale,
Sărmanii inși, cu moartea-n oase!

Azi din oceanul greu de pâcle,
Să scoatem coșuri către stele,
Și s-alungăm, doar unde-s sâhle,
Mașini și trageri de șrapnele!

Cum știm purifica nectare,
Să fim chimiștii vremii noastre,
Să înălțăm strălucitoare,
Palate vremii-nzări albastre!