Gândul omului!
Caiet Nr. 2 - Poezii 1968
Gândul omului,
uimitoarea lui...,
putere,
a silit mașina,
să-l asculte
și să scrie,
ca dela sine,
unul...,
din cele mai îndrăznețe...,
gânduri!

Mașini cum trec în zorul lor,
Că duc, în lumea care vine,
Un vast pustiu, nimicitor!
Și simt natura cum robește,
Gândirea veacului isteț,
Cum din lumină se umbrește,
Să-nceap-al evilor îngheț!...
Gândul omului,
uimitoarea lui...,
putere,
a silit mașina,
să-l asculte
și să scrie,
ca dela sine,
unul...,
din cele mai îndrăznețe...,
gânduri!
Sfânta pilă, protectoare,
Ne zâmbește, ca un soare,
Deși nu-i decât, femeie,
Unii, o proclamă: Zee!
Geaba vii cu manuscrise,
Legănate-n nopți și vise,
Geaba tremuri, în credință,
Genială iscusință.
Dacă Zâna..., nu se-ndură,...
Mai lasă somnul Lenin,
Și vino, ca să-i vezi,
Directorii, acasă,
Și zău, că n-ai să crezi!
Nu ți-i înșir pe toți,
Nu-s toți, deopotrivă,
Dar, toți au mulți nepoți,
Și multe rude-n scheme!
De-al meu, nici n-am ce spune,
Stă,...
Când treci prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf!
Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu!...
Când trec prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf.
Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu....