Cui protest?

Cui protest?

Mai lasă somnul Lenin,
Și vino, ca să-i vezi,
Directorii, acasă,
Și zău, că n-ai să crezi!
Nu ți-i înșir pe toți,
Nu-s toți, deopotrivă,
Dar, toți au mulți nepoți,
Și multe rude-n scheme!
De-al meu, nici n-am ce spune,
Stă, într-un vechi palat,
Mașini, îi stau la scară,
Trăsuri, ca la-mpărați!
De ai noroc să intri,
Rămâi..., extaziat,
Să oftezi și mult contempli,
Tu..., biet slariat,
Minune de viață,
Cum n-a mai existat!
Dar tu, iubite Lenin,
Meseni când ai avut,
Abia, doar o dulceață,
Krupskaia ta le-a dat,
Că nu avea, mai mult!
Și tu, erai..., doar Lenin!
Micii istorii vuiesc valuri,
Valuri mici, o-ntreagă lume,
Vino ca să-i vezi,
Și parcă n-ai să crezi,
Mii de ani, au așteptat,
Oamenii, să vii,
Cârmă omenirii!
Sunt nerozi, care mai calc,
Pravili sfinte, ce-ai lăsat,
De-i lăsăm a se-nmulți,
Mai veni-vor Lenini!
Noi, mereu, tot altoim,
Rele, patimi și greșeli,
Toate, cu știința ta!
Să-nflorească lumea,
Dragostea pe glob,
Dar eu, vreau totuși să vii,
Lenin, pe la noi,
Să-ți arăt, vreo unu doi,
Ce au în scăfârlii,
Secretarul meu vorbește,
Despre tine, ca de el,
Pune patos, pune zel,
Și să vezi, nu obosește!
Bine-a zis cândva, poetul:
„nu slăvindu-te pe tine,
lustruindu-se pe el”!
Vino..., ca să-i vezi,
Vino..., și-ai să crezi!