Din tot ce-a fost, când uiți ce ești,
Te prinde-o dulce exaltare,
Ca Făt-Frumos, de prin povești!
Transfigurat, concepi poeme,
Din sonuri, pline de candoare,
Și șlefuiești cu vremea teme,
Ivite-n nopți, din lungi coșmare!
Dar, când imaginea se trece,
Din tot ce-ai fost, când vezi ce ești,
Te-nvăluie, o umbră rece,
Căci numa-n vise sunt, povești!