Sfânta pilă !

Sfânta pilă !

Sfânta pilă, protectoare,
Ne zâmbește, ca un soare,
Deși nu-i decât, femeie,
Unii, o proclamă: Zee !

Geaba vii cu manuscrise,
Legănate-n nopți și vise,
Geaba tremuri, în credință,
Genială iscusință.

Dacă Zâna..., nu se-ndură,
Să te suie în mașină,
Chiar de ești..., o piramidă,
Te-aseamănă c-o ruină.

Și cu stil de „ nou ” îți curmă,
Strălucirea ta din urmă.
Dară Zâna, nu se-ndură,
Artă-i tot ce scoți pe gură.

Chiar când versul are gușă,
Critica, îi zice..., ușă.
Zbor, spre cele infinituri,
Meteor, iscat din mituri.

Zâna-n voaluri de crăiasă,
Pajilor isteți, se lasă,
Cu cât diva, îi protege,
Lăcomie lor e lege.

Și așa, vezi, cum se face,
Că ce-i bun în artă, tace.
Unde ești, un Maiorescu,
Să protegi, un Eminescu ?

Bard, în vremile luminii,
Să orbească mărăcinii,
Să reverse, poezie,
Fluvii noi de armonie !