La ce ți-e bună viața, când te sufoci mereu,
Când ploaia te doboară, când vântul te oprește,
Când nourii pe umeri, te-apasă tot mai greu,
De-ți cumpănesc destinul, la cât mai vremuiește?
Dar totuși chinuirea, e-o lege-adânc-a firii,...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăCel mai aproape de Natură,
E tot cel gârbovit de boală,
Duioasă, dacă-l mai îndură,
E semn, că-l ține-n mare fală!
Cel care, însă, o sfidează,
Când, sănătos, nu se îndură,
De chipu-i, și-o desfigurează,
E mai departe..., de...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăDe ce, pe patul suferinții,
Acei, ce-ar trebui s-aline,
Disprețuiesc durerea ginții,
Cândva, speranțe țării-n bine?
De ce-ntr-o chinuire oarbă,
Ei, lasă trupuri, deznădejdii,
Când ar putea, c-o simplă vorbă,
Să-i întremeze, din...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăToți pomii vieții-ncinși de-o boală,
Ard lunca morții, în delir,
Dar, lasă muguri ce exală,
Tulburătorul elixir!
Privesc, cum roiuri de albine,
Dau viața, morții doar cu-n spin,
Echilibrând lumii destine,
Natura schimbă-a vremii...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăTe implorăm, maică Natură,
Să-nfrâni tu forfota din lavă,
Să legi năpasta, c-o centură,
Să simtă lumea că ni-i sclavă!
Nu răsturna, oceanul vremii,
Ca să pierim, în vreo stihie!
o..., nu ne da iar anatemii,
Cum ne-ai mai dat din...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăE-n dulce mai, e-n fapt de seară,
Înaltul cer..., aprinde stele,
Natura, parcă-ntâia oară,
Ne picură mister, din ele!
Sorbim tăceri, când ne escală,
Iubirii..., cult de epopee,
Căci nu-i în mai, mai mare fală,
Decât..., a...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăNatură, meșteră, dibace,
Dă-mi tu, neostoita clipă,
Să simt, durerea care trece,
De moare, tânăra aripă!
O..., nu mi-o da, când norul trece,
Când ziua-n noapte se îmbină,
E prea târziu, din sloiul rece,
Să-nvii o searbădă lumină!
Poezie de Constantin Obadă despre naturăE zi de mai, în fapt de seară,
Înaltul cer, aprinde stele,
Natura..., parcă-ntâia oară,
Ne picură în sân..., mistere!
Și ne urmăm, fără escală,
Dorinței, care ne înbie:
Nu vrem nici vulg, nu vrem nici fală,
Ci doar, un pic de...,...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăUnii totuși mai gândesc,
A fi fericit înseamnă,
Tot huzur în trai lumesc,
Făr-a muncii stil ce-ndeamnă!
Dar natura-n sinea ei,
Poart-a râvnei devenire,
Aprigă-i ca niște zmei,
Dar și cântec de iubire!
Fericirea, mult visată,...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăDin nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină.
Din natura omenirii,
Cu iubire-n floarea firii,
Simt, adeseori ironic,
Ritmul de concert simfonic.
Din eterna lumii artă,
Cu...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăAmiază leneșă de vară,
Tu scalzi natura-n aburi calzi,
Pari o vicleană, solitară,
Când treci prin cetina de brazi.
Apusul fin e o minciună,
Căci tu viclean-o, te strecori,
Ca după stele și cu lună,
Să vii mai falnică în zori.
Poezie de Constantin Obadă despre naturăTe implorăm maică natură,
Să-nfrâni forfota din lavă,
Să legi năpasta c-o centură,
Să simtă lumea că nu-i sclavă.
Nu răsturna oceanul vremii,
Ca să pierim în vre-o stihie,
O..., nu ne da iar anatemii,
Cum ne-ai mai dat, din...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăSă nu ne cerți cumva natură,
Cu tot cortegiul tău de lavă,
Să nu ne lași iar vreo frântură,
Acum, când suntem mari în slavă.
Ori, să-ntorni oceane-n spații,
Ca să pierim în triste-abise,
Cum mai pieriră în vremi alții,
Să ne...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăDupă April, cu zări striate,
Un Mai, posac și plângăreț,
Dezlănțuit, pe ne-așteptate,
A smuls coroana lui de preț.
Murați, în farmece de Mai,
Visăm, că vremea ne e bună,
O..., Primăvară, dulce rai,
Ce-am făcut, de vii furtună?...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăAlbaștri ochi prin sita serii,
Muiați în flori ce mor striate,
Mai fulgeră aleanul verii,
Cu farmece de mult uitate.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De tot rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri?...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au scânteiat în pragul verii,
Tot sufletu-mi înrourat.
O..., Doamne cum au fost aprinse,
Acele tainice porniri,
Ce zac acum în mine stinse,
Sub maldăre de amintiri....
Poezie de Constantin Obadă despre naturăCu greu mai recompun conture,
Când eram sprinten ca un Zeu,
Ah..., cum mai fremătam pădure,
Când stăpân îmi eram eu.
Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri mai lasă,
Speranțe, aripe de vis....
Poezie de Constantin Obadă despre naturăAlbaștri ochi declină zarea,
Cu flori de măr amirosind,
Umbrare le ațin cărarea,
Iubirilor cu un colind.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De fapt rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri.
De ce...
Poezie de Constantin Obadă despre naturăRedă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă-mi în gânduri iar măsură,
Să rezidesc o catedrală,
Redă-mi suplețea și măsura,
Să zbor și-n lumea siderală....
Poezie de Constantin Obadă despre naturăAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
O..., Doamne cum au fost aprinse,
Acele tainice porniri,
Ce zac acum în mine stinse,
Sub maldăre de amintiri....
Poezie de Constantin Obadă despre natură
![N.[icolae] Georgescu](/imgupl/author/n-icolae-georgescu--xs-2541.jpg)
