Eu amăgesc pe fiecare! (IV)

Poezie de Constantin Obadă despre Noroc, Uitare, Natură, Clipă, Ochi, Flori, Dor, Viață, Poezie

Eu amăgesc pe fiecare! (IV)

Albaștri ochi prin sita serii,
Muiați în flori ce mor striate,
Mai fulgeră aleanul verii,
Cu farmece de mult uitate.

De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De tot rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri?

De ce Natura-i o fecundă,
Roire fără echivoc,
Pe când viața-i o secundă,
O pâlpâire de noroc?

Eu amăgescc pe fiecare,
Că sunt natură fără leac,
Dar ce n-aș da să fiu în stare,
Norocul dus să mi-l refac.

Dorinți o clipă reaprinse,
De zvonul dragostei eterne,
Neputincioase curg prelinse,
Când gânduri triste le tot cerne.
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 28 mai 1969
Poezie de Constantin Obadă despre noroc, uitare, natură, clipă, ochi, flori, dor, viață, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Rate this writing:
Generează un alt cod=  

Constantin Obadă (1925 - 1974) Poet și actor român

S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.