Ca două flori de măr rotat,
Au scânteiat în pragul verii,
Tot sufletu-mi înrourat.
O..., Doamne cum au fost aprinse,
Acele tainice porniri,
Ce zac acum în mine stinse,
Sub maldăre de amintiri.
O..., da! Natura-n trai fecundă,
Roiește fără echivoc,
Pe când viața-i o secundă,
O devenire la noroc.