Eu amăgesc pe fiecare! (II)
Poezie de Constantin Obadă despre Noroc, Natură, Ochi, Flori, Grădină, Dor, Viață, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
Eu amăgesc pe fiecare! (II)
Albaștri ochi declină zarea,Cu flori de măr amirosind,
Umbrare le ațin cărarea,
Iubirilor cu un colind.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De fapt rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri.
De ce Natura-i o fecundă,
Roiește fără echivoc,
Pe când viața-i o secundă,
O pâlpâire de noroc?
Eu amăgescc pe fiecare,
Că sunt natură fără leac,
Dar ce n-aș da să fiu în stare,
Norocul dus să mi-l refac.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 28 mai 1969
Poezie de Constantin Obadă despre noroc, natură, ochi, flori, grădină, dor, viață, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Constantin Obadă 1925 - 1974, poet și actor român
S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
