O clipă tulbure senină,
Când va pieri în grai cuvântul,
Și-n ochi nevinovata vină.
Nu-mi plac țărinile ariene,
Nici grijile cu maluri strâmte,
Din începutul nou sub soare,
Să fiu durerea care simte.
Deși acolo aș vrea în lume,
Să mișc în miile de ierburi,
Dorințelor ce stau anume,
Vorbind, zorind cu sârg la treburi.
O..., Doamne, crunta veșnicie,
Aș vrea să fie veșnic țară,
S-o prind acum cu omenie,
Și cu-n parfum de primăvară!