Dorul meu, s-a prins visării,
Când era, abia de-o șchioapă,
Cum se prinde, valul mării,
De stihiile de apă.
Dorul meu, s-a prins visării,
Cumpănind, harfa cântării,
Dorul meu, s-a prins iubirii,
Când, o tainică chemare,
I-a...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieTrecuții ani n-o să mai vie,
Ce-i presimțim se duc pe rând,
Natura n-are omenie,
Nici revelație de gând!
Nepăsătoare, nici că-i pasă,
Durerii oarbe, trist destin,
Vicleană, soarbe radioasă,
Prezența clipelor ce vin!
Poezie de Constantin Obadă despre omenieDacă..., ești, izvorul sclipitor, ce dărui,
Dragoste, în oameni, atunci..., răul nărui.
Dacă..., ești, în fapte, flux de omenie,
Din grădina lumii, strângi prietenie.
Dacă..., ești, în brațe, și-n tăria muncii,
Din belșugul țării,...
Poezie de Constantin Obadă despre omeniePământul meu, străbun..., ne știe,
Săgetători, spre Dunărea albastră,
Războinici Daci, cu har și omenie,
Așa cum este..., firea noastră.
Pământul meu, străbun..., ne știe,
Făuritori, de datini și istorii,
Cetățile, stau dreaptă...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieE un cântec, care suie,
Din adâncuri, o lumină,
Care sună, unde nu e,
Libertatea-n țări regină.
E un cântec, care suie,
Omul vremii, către stele,
Care arde-n cetățuie,
Noaptea-n salbă, de inele.
E un cântec, care suie,...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieDe ce..., tristețile lunare,
Ne strălucesc, din depărtări,
De vraja lor, în nopți ne pare,
Altarul marilor cântări?
De ce..., iubirea, când iubește,
E omenie-n orice loc,
De ura-n negură pălește,
Și râde vremea, a noroc.
De...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieVeniți, din toate colțurile lumii,
În augustul torid, că-i sărbătoare,
Veniți, să stingem păcii, vrajba vremii,
Cu cântecul, ce-l știe fiecare.
Veniți, sfătoși, cu inimi curate,
Căci, știm primi, cu-adâncă omenie,
Cu vin de Cotnari,...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieÎn vadul vremilor, senin,
Partidul, curge armonie,
Și-n vadul vremilor ce vin,
Aduce, altă omenie,
Asemeni visului creat,
Legat, cu mii și mii de gene,
El recrează, leat cu leat,
Simbolul dragostei perene,
Poezie de Constantin Obadă despre omenieDragă mi-e țara, din pravili bătrâne,
Zidită-n glorii, de armii române.
Dragi, îmi sunt, Craii gândirii semețe,
Ctitori de datini, de legi voronețe.
Dragă mi-e țara, doinirii române,
Cu freamăt de frunze, și fluiere-n stâne.
Dragi,...
Poezie de Constantin Obadă despre omeniePresimt cu anii clipa morții,
Scăldată-n serbede regrete,
Nedumerite-n urma sorții,
C-am dat de furcă bătrâneții!
Presimt a tinereții floare,
Cum o să ardă-n omenie,
Seducătoarea ei paloare,
Topindu-se în veșnicie!
Presimt în...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieDe unde devine de-auzi depărtarea,
Adâncă în inimă cum sună chemarea?
Fiorii femeii feresc fardul feții,
De lacrimi prelinse să râdă drumeții!
O soartă severă separă simțirea,
De diavol de Domnul de dor devenirea,
De aceia durerea...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieSeninul pur, din zări albastre,
Le-ai picurat nădejdii noastre,
Iar nopți smolite, cu ranchiună,
Le-ai limpezit, cu clar de lună!
Cu spor din fapte și din carte,
Ne-ai primenit gândiri deșarte,
De ne mândrim acum, în lume,
Doar...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieN-am zburat, din munți în stele,
N-am vâslit, nici mări albastre,
Ci-am robit, durerii mele,
Drama, crudelor dezastre!
Mi-au rămas, în colivie,
Amintiri, cântări sihastre!
Cine, azi, să mai învie,
Drama, stinselor dezastre?...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieAu trecut milenii, tot gonind durerea,
Ne-au rămas necazuri, care mai străbat,
Dar, am strâns iubirii, toată alinarea,
Ogoită-n brațe, care-n ritmuri bat!
Știm, că vremea trece, roită-n lumină,
Nu ni-i dat cât veacul, încă să trăim,...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieDe cinci decenii, eu, tot sui,
Să-nchei, o clipă efemeră,
Ca din durerea nimănui,
Să curm durerea, care speră!
Tot unii-mi spun, că sunt modest,
Iar alții că-s din cale-afară,
Dar, când văd ani, ce nu-mi contest,
Că sunt, un Mai,...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieLa umbra sufletului meu,
Cresc flori de tei și crizanteme,
Ce sorb, c-un tainic curcubeu,
Fântâni, iubirii, mai devreme!
La umbra sufletului meu,
Cresc flori, cu sân de poezie,
Pe care le-ndrăgesc, mereu,
Cu patimi dulci, de omenie!
Poezie de Constantin Obadă despre omenieÎmi port durerea mea zâmbind,
Să nu mă simtă cei din jur,
Și omenește cumpănind,
Ard ca un bec sub abajur!
De-ar ști ei bunii că mai sus,
Durerea mea e-ndoliată,
o..., câte n-ar avea de spus,
Iubiții mei la vre-o serată!
Ei...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieCând țara ta, o tot străbați,
O bați, cu inima fierbinte,
Iubind-o, prinzi ai tot cânta,
Chiar dacă..., mergem înainte!
Copiii care urcă-n viață,
Adesea, plâng, fără să știe,
Tu ești, acel care-i învață,
Ce-i bun, ori rău, ce-i...
Poezie de Constantin Obadă despre omeniePatria, e-o mare de lumină,
Vălurind în lume, libertatea!
Cuib latin adânc, de-nțelepciune,
Ea visează, strălucind, departe!
Pură, ca zăpada iernii noastre,
Îndrăgită-n veri cu zări albastre,
Ea-i chemarea care leagă ginte,
Marșul...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieTrec trenuri nervoase.
„Mereu li-s ochii,
suveici, agitate”.
Trec mereu!
Trec fulgerând.
din ace înfipte,
în coapse,
drumuri umbrite,
de care!
Mereu gonesc,
zarva zarului,
modern cu,
lumea!
Zi și noapte,
noapte și zi,...
Poezie de Constantin Obadă despre omenie
