Ne strălucesc, din depărtări,
De vraja lor, în nopți ne pare,
Altarul marilor cântări ?
De ce..., iubirea, când iubește,
E omenie-n orice loc,
De ura-n negură pălește,
Și râde vremea, a noroc.
De ce..., atâta strălucire,
Minciuna-mbracă pe pământ,
De adevăru-i nălucire,
Și crima, trece lucru sfânt ?