Spiralată, către mâine.
Sunt..., un vis de gospodină,
Ce coace din alge, pâine.
Sunt..., un fluviu, care taie,
Veacul, marilor ogoare,
Norul, care varsă ploaie,
Spicul holdei, sporitoare.
Sunt..., stihie, care scapăt,
Neguri dese-n mii de stele,
Fire blânde, de luceafăr,
Ard, de dorul dragei mele.
Sunt..., pădurea fermecată,
În poiene, joc atomii,
În desimea minții, lată,
Înfloresc speranțe, pomii.
Sunt..., căpăstrul amintirii,
Nord, la conovățul vieții,
Leg, trecutul omenirii,
De arcada tinereții.
Sunt..., iubirea, care curmă,
Cu iubire, o tranșee,
Sunt..., în pasul, cel din urmă,
Pas..., în pântec de femeie.
Sunt..., o strună, de lumină,
Răzvrătită, de-ntuneric,
Sunt..., gândirea, care-mbină,
Visul lumilor, feeric.