Din bine din greu,
Prin valuri înot,
Să-nnalț țărmul meu,
Din neguri cum pot!
Din larguri eterne,
Leg ploi în pustiu,
Din inimă cerne,
Natura să scriu!
Din roza-i se-mbină,
Iubirea de neamuri,
Ca ochii-n lumină,
Prin...
Simt, materia în sine,
Cu eterna ei mișcare,
Ea, se pierde și revine,
Ca și marea, în izvoare.
Oare, dulcile izvoare,
Nu se rătăcesc, spre mare?
Nu cresc ierburi chinuite,
Frământate, de copite?
Cum mișcarea, de la sine,...
Slăvită fii, în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu, primăvară-a țării și vremurilor prag,
Tu, care ai smuls robiei, din mâna cea tirană,
Și-ai eliberat viața, cu proletarul steag.
Domnea, un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Simt..., materia în sine,
Cu eterna ei, mișcare.
Ea, se pierde și revine,
Ca și marea, în izvoare.
Oare..., dulcile izvoare,
Nu se rătăcesc, spre mare?
Nu cresc, ierburi, chinuite,
Frământate, de copite?
Cum..., mișcarea, de...
Slăvită fii în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu..., primăvară a țării, și vremurilor prag,
Tu..., care-ai smuls robii, din mâna cea tirană,
Și-ai liberat viața, cu proletarul steag.
Domnea un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Sună, suflet de lumină,
Orga ta, de cântece și dor,
Sună, cât mai sună plină,
Lira ta, rapsod nemuritor.
Cântă, vremile cu soare,
Apele, în ritm de simfonii,
Omului, fii înălțare,
Gând isteț, și zbor, spre galaxii.
Despre... Selene,
nota bene,
C-o lumină pământie,
I-am prins fața-n mii de chipuri,
Soarele, blând, dezmiardă pe „Se”,
Poeți o mai cântă à... „lene”,
Dar... timpul hâtru, decide:
Et impera, et divide...
Na, c-am comis o crimă,...
Curgeți, valuri de lumină,
Peste oaze, omenești,
Poate, traiul, o să țină,
Tinereți, ca în povești.
Curgeți, valuri de lumină,
Pe destinul meu, pribeag,
Poate, doruri, fără vină,
Mă-ndrăgesc iarăși, cu drag.
Curgeți, valuri...
Dacă..., clasicul etern,
În lumina ta, îl cerni,
Printr-o lume de moderni,
Nu cumva..., ești nou etern?
E un cântec, care suie,
Din adâncuri, o lumină,
Care sună, unde nu e,
Libertatea-n țări regină.
E un cântec, care suie,
Omul vremii, către stele,
Care arde-n cetățuie,
Noaptea-n salbă, de inele.
E un cântec, care suie,...
Când nu mai poți sluji, oricui,
Tu..., dă-te din cărare,
Povară să cazi, nimănui,
Cu zilele-ți amare.
Mai bine, lasă-n urma ta,
O floare, în grădină,
Cânva, doi ochi, vor regreta,
Firava ta lumină.
Sunt..., o rază de lumină,
Spiralată, către mâine.
Sunt..., un vis de gospodină,
Ce coace din alge, pâine.
Sunt..., un fluviu, care taie,
Veacul, marilor ogoare,
Norul, care varsă ploaie,
Spicul holdei, sporitoare.
Sunt...,...
Adorată, divină,
Poesis.
inima ta bună,
strânge toată,
dragostea lumii!
Lira mea suie pe cale.
Toți alergăm la,
țărmurile tale,
însorite.
Orga ta duioasă,
ne cântă, ne cheamă,
universul inimii,
epopei,
de,
Pace!...
Geana nopții, semi-clară, iscă, creasta dimineții,
Pe câmp, somnul, încă joacă sub pleoape, vraja vieții,
Dar, conture de-ntuneric, mor, în clipe suitoare,
Și din codrii, de pe dealuri, urcă Făt-Frumosul Soare.
Pe un cal, bătut în raze,...
Deși..., par, clipă fără rost,
Mi-e geniul, ordine divină.
Prin haos trist, samsar anost,
Petrec, o unică lumină!
La voi, gândesc, sărmani gropari,
Săraci, cum mă ve-ți da uitării,
Pe când, o seamă de măgari,
Vor stoarce lacrimi,...
Cohorte de lumină,
Acuma..., solitare,
Mai rumenă-n grădină,
O ultimă..., cărare.
Și ultima cărare,
E sufletu-mi, ce plânge,
Durerea cum dispare,
Și-n negură se frânge.
Iar negura, îi lasă,
Iubirea, altor vânturi,
Lui,...
Nu tot ce-am scris, vă pară gruie,
Nici strălucirea lor, inele,
Ce vrut-a sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Chiar de mi-e slava lapidară,
De setea lumii, e pătrunsă,
Când trag, în cumpăniri de seară,
Lumina, care...
Doruri, patimi, gânduri, vise,
Visuri crude, dulci narcise,
Valuri, munți, deluri, coline,
Vise vii, ucise vise,
Toate trag, nădejdi de bine,
Din iubiri, ce zac ruine.
Trec, în barca tinereții,
Arta lumii-n zor poeții,
Iar cu...
Iubirea mea, de patimi plină,
Strunită-n dorul de izvoare,
Ogoaie setea de lumină,
Când stăruie, în vechi ponoare.
Dar, de cântarea mea nu lasă,
Ispita unor noi altare,
Retras, în sinea mea acasă,
O dau pierzaniei, când doare.
Abia cuget, cugetarea,
Când, cuprins de vâlvătaie,
Furtunos, cum urlă marea,
Urlu, strigăt de bătaie.
Cine știe, să-mi descrie,
Ochii stinselor abise,
Versul ars, de poezie,
Setea dorului, de vise?
Cine știe, să mângâie,...
