Cu eterna ei mișcare,
Ea, se pierde și revine,
Ca și marea, în izvoare.
Oare, dulcile izvoare,
Nu se rătăcesc, spre mare ?
Nu cresc ierburi chinuite,
Frământate, de copite ?
Cum mișcarea, de la sine,
Tainic, toate le îmbină,
Când, pleca-va, cel din mine,
Dâra mea, fie lumină !