Cu eterna-i cărunție.
Unde ești, copilărie ?
Dor de viață, bucurie ?
Unde ești tu, bărbăție ?
Brațe, minte, poeezie ?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,
Zboară șir, tot săptămâni,
Și întrebi, de la o vreme,
Când, prind oasele a geme,
Umbră, semn de întrebare,
Cât, vei mai umbri, din soare?