Când arșițe ard fața și sufletul nădufuri,
Când nu adie-n vânturi nici frunze și nici stufuri,
Când de pe mări nu urcă spre-nălțimi o boare,
Și peste neam polul din sare iscă soare,
E-o stare ce iese din vechile tipare,
Căci tot ce-i...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăStrăbat în mine alte lumi,
Din vremi cândva barbare,
Împăunat în pisc de culmi,
Presimt a lor mișcare.
Dar vântul care bate lin,
Și-mi mângâie doar fața,
El poate-abia începe-un drum,
Ce mântuie viața.
Poezie de Constantin Obadă despre fațăS-a ivit în poarta zării,
Zâna albă, călătoare,
Și-a făcut, să dau uitării,
Vara zilelor cu soare.
Grațioasă, în ogradă,
Numai voaluri de mireasă,
Din hermin-a pus broboadă,
Și la garduri și la casă.
Pe grădina vlăguită,
A...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăCând dulcea mea bunică, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, și vorbele-s subțiri,
Iar basmele române sunt pilde în viață,
O purpură de vis î-mi flutură pe față,
Și-am râs atunci suav, cum râde o mireasă,
Când dusă spre iubiri, mai...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăVine iarna, timpurie,
Cu eterna-i cărunție.
Unde ești, copilărie?
Dor de viață, bucurie?
Unde ești tu, bărbăție?
Brațe, minte, poeezie?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,
Zboară șir,...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăVoi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Poezie de Constantin Obadă despre fațăS-a ivit, în poarte zării,
Zâna albă, călătoare,
Și-a făcut, să dau uitării,
Vara, zilelor cu soare.
Grațioasă, în ogradă,
Numai voaluri de mireasă,
Din hermin-a pus broboadă,
Și la garduri și la casă.
Pe grădina vlăguită,...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăVine..., iarna timpurie,
Cu eterna-i, cărunție,
Unde ești, copilărie,
Dor de viață, bucurie?
Unde ești, tu..., bărbăție,
Brațe, minte, poezie?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăVoi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Poezie de Constantin Obadă despre fațăCtitor, dragostei eterne,
Domn, al tainicei vrăjiri,
Dorul tânăr, noaptea cerne,
Har divin, peste iubiri.
O vulcanică pornire,
Strânge, duioșii de fată,
Ea, cuprinsă de iubire,
Frumusețile-și arată.
Veșnic, inima, duioasă,...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăDealul meu..., dospea în pântec,
O..., tăcere, galbe, pală,
Beznă, dornică să soarbă,
Lumea, razelor solare.
Dealul meu..., cu fața verde,
Avea, barbă de mătase,
Mană dulce, roi de turme,
Truditorilor, culcușuri.
Dealul...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăDespre... Selene,
nota bene,
C-o lumină pământie,
I-am prins fața-n mii de chipuri,
Soarele, blând, dezmiardă pe „Se”,
Poeți o mai cântă à... „lene”,
Dar... timpul hâtru, decide:
Et impera, et divide...
Na, c-am comis o crimă,...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăCândva...,
de la sine,
rotiri stelare,
s-au aprins,
cercuri,
străluminând,
tăceri,
și
nemărginite,
veșnicii.
Cândva...,
de la sine,
planeta mea,
a ars,
cuptor încins,
Dar...,
rotunjind,
gerul galactic,
a...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăGerul, pișcă floarea gheții,
Cu luciri diamantine,
Cavalerii dimineții,
Vin timizi, din țări străine.
Ochi orbit, de cucuvaie,
Soarele, târziu s-arată,
La fereastra din odaie,
Plâng și flori și dor de fată.
Poezie de Constantin Obadă despre fațăE un cântec, care suie,
Din adâncuri, o lumină,
Care sună, unde nu e,
Libertatea-n țări regină.
E un cântec, care suie,
Omul vremii, către stele,
Care arde-n cetățuie,
Noaptea-n salbă, de inele.
E un cântec, care suie,...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăPământul, pare supărat,
De-atâta îndrăzneală,
Că omul, singur și-a durat,
O cale..., siderală.
Și ca să-l tulbure glumeț,
Deprinderea-i isteață,
C-o pulbere de Voroneț,
Îl mângâie..., pe față.
Poezie de Constantin Obadă despre fațăDoruri, patimi, gânduri, vise,
Visuri crude, dulci narcise,
Valuri, munți, deluri, coline,
Vise vii, ucise vise,
Toate trag, nădejdi de bine,
Din iubiri, ce zac ruine.
Trec, în barca tinereții,
Arta lumii-n zor poeții,
Iar cu...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăCând dulcea mea bunică, mi-a spus, că în iubiri,
Mor, visele urâte, și visele-s subțiri,
Că basmele cu zmei, sunt pilde din viață,
O purpură de vis, îmi flutură pe față!
Suav, am râs atunci, cum râde o mireasă,
Când, dusă spre iubiri,...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăDin zări prelinge primăvara,
Subtile mantii aurii,
Și dintre brazi sună vioara,
Visării noastre poezii!
O lume crudă se desprinde,
Din coapse de necunoscut,
Cum fața viselor întinde,
Dorinți spre cel ce i-a plăcut!
Oricând...
Poezie de Constantin Obadă despre fațăUn vis redat neliniștirii,
Mister din haosul tăcerii,
Eu sunt sămânța răzvrătirii,
Adâncă prinsă germinării!
Un gând din stripa devenirii,
Ocean din apele sărace,
Eu sunt în undița iubirii,
O lume dornică de pace!
Un vis din...
Poezie de Constantin Obadă despre față
