Din adâncuri, o lumină,
Care sună, unde nu e,
Libertatea-n țări regină.
E un cântec, care suie,
Omul vremii, către stele,
Care arde-n cetățuie,
Noaptea-n salbă, de inele.
E un cântec, care suie,
Șuierând chemări istețe,
Care joacă, să răpuie,
Fața lumii, de tristețe.
E un cântec, care suie,
Din iubire, o lumină,
Care sună, unde ne e,
Omenia-n țări regină !