Imn !

Imn !

Slăvită fii, în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu, primăvară-a țării și vremurilor prag,
Tu, care ai smuls robiei, din mâna cea tirană,
Și-ai eliberat viața, cu proletarul steag.

Domnea, un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n plasa-i veninoasă, ținea poporul, tot.
Despotica-i urgie, creștea pe umeri, stânjen,
Și-n calea libertății, era netrebnic ciot.

Cu slugile plecate, lăcuste liberale,
Blajine la vedere, „ istorice figuri ”,
Prădau, sărmana țară, mințind, cu ideale,
Și săturau cu sfinții, mulțimile de guri.

Dar, te-ai născut tu, zi, din zbuciumate veacuri,
Că te-a crescut Partidul, cu jarul din revolte.
Arzând, o lume veche, de rele și de bracuri,
Ai ars și citadela, științelor oculte.

De-atunci, lumina zilei, mai clară ne apare,
Și-n rosturile vieții, mai dârz ne avântăm.
Iubind în noi prezentul, spre vremea viitoare,
Mereu, spre comunism, cu anii, tot urcăm.

Slăvită fii, în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu primăvară a vieții și vremurilor prag,
Te venerăm acuma, ca datină română,
Și mergem toți cu tine, sub gloriosul steag.