Toamna !

Toamna !

Funigeii, leagă zarea,
Ape, cară mâl în prunduri,
Greu, pescarii trag răbdarea,
Sclipitoare, din afunduri.

Vântul, joacă pe șosele,
Stolurile de frunzare,
Nopți, tăcute, fără stele,
Triste zile, fără soare.

Norii, prind încet să cearnă,
Valuri, ploile mărunte,
Eu, în cernerea eternă,
Nevăzut, fir de grăunte.

Dar, la vie, sună crama,
Râd bătrâni, flăcăi și fete,
Eu, cinstesc cu ei, de-a valma,
Dulci arome-mperecheate.

Toamne, trec peste pământuri,
Melancolice și reci,
Dar, iubire, joc și cânturi,
Nu se trec, în veci de veci !