Pe câmp, somnul, încă joacă sub pleoape, vraja vieții,
Dar, conture de-ntuneric, mor, în clipe suitoare,
Și din codrii, de pe dealuri, urcă Făt-Frumosul Soare.
Pe un cal, bătut în raze, dând pământului copite,
El, întinde ziua lumii, pe meleaguri înrudite,
Și trezește-n mersu-i falnic, un adânc ocean, de viață.
Astfel, setea de lumină, e mereu biruitoare,
Și-n eterna înnoire, e aceieași sărbătoare.