Cum anii grei, de fapte, i-am dus, chiar peste fire.
Popor, făr' de prihană, e prisacă, de iubire,
Cu cântece, la strană, și-n oameni roire.
Cu marea la picioare, și cu Carpații, frați,
Noi, suntem pe vecie, din neam, încoronați !
Desțelenind pământuri, de-a valma cu vecinii,
Sădim, cu timpul nostru, semințele luminii.
De cresc sonde cât brazii, de suie ape munții,
De scapără vieții, miracolele frunții.
Dușmană, ni-e minciuna, urând neomenia,
Noi, dăm povețe lumii, iar păcii..., România !