Cu eterna ei, mișcare.
Ea, se pierde și revine,
Ca și marea, în izvoare.
Oare..., dulcile izvoare,
Nu se rătăcesc, spre mare ?
Nu cresc, ierburi, chinuite,
Frământate, de copite ?
Cum..., mișcarea, de la sine,
Tainic..., toate le îmbină ?
Când..., pleca-va, cel din mine,
Dâra mea..., fie lumină !